Tuberculoza schimbă viaţa comunităţii

raa tb

Tuberculoza nu este doar o problemă medicală ci şi una socială. Nu implică doar medicul şi pacientul ci şi comunitatea în care trăieşte persoana afectată.

Acesta este mesajul pe care îl transmitem tuturor autorităţilor publice locale care, prin reprezentanţii lor, primari şi consilii locale, trebuie să se alăture eforturilor de eliminare a acestei boli.

Pornind de la nevoia de a implica autorităţile publice locale, în decembrie 2015 am început o campanie pilot de conştientizare a acestora şi de identificare a soluţiilor pe care consiliile locale le au pentru suportul pacienţilor cu tuberculoză şi a familiilor acestora din comuniţătile pe care le administrează. Am selectat primele cinci judeţe (Constanţa, Argeş, Dolj, Neamţ şi Maramureş) şi Municipiul Bucureşti în care derulăm această campanie iar până acum ne-am întâlnit cu primari, vice-primari, asistenţi sociali, asistenţi medicali comunitari şi mediatori sanitari din Constanţa, Argeş şi Dolj.

Am iniţiat acest demers pentru că, în România, autorităţile locale, deşi deţin pârghiile legale necesare, se implică prea puţin în rezolvarea problemelor persoanelor afectate de tuberculoză în comunităţile în care guvernează. Aceasta şi datorită faptului că factorii de decizie de la nivel local nu ştiu că există această problemă în comunitatea lor, impactul pe care îl are asupra persoanelor afectate şi impactul pe care l-ar putea avea asupra comunităţii în lipsa măsurilor de suport pentru pacienţi. Mai mult, implicarea societăţii civile în toate formele sale la nivel local este slabă, mai ales în mediile rural şi urban mic, pentru ca puţinele organizaţii existente nu au informaţii suficiente despre tuberculoză sau nu au cunostinţele şi abilitaţile necesare pentru a aborda această problematică.

Întâlnirile cu reprezentanţii autorităţilor locale pornesc de la un cumul de realităţi: pacientul are dreptul să refuze medicaţia sau internarea, numărul de zile de spitalizare trebuie să scadă în favoarea tratamentului în ambulator, aderenţa la tratament a pacientului se realizează acum cu implicarea medicului dar trebuie să fie asigurată, cât de curând, şi cu participarea comunităţii.

Ce pot să facă autorităţile locale este să-şi creeze reţele de lucrători comunitari (asistenţi medicali comunitari şi mediatori sanitari romi) care să administreze tratamentul sub directă observare pacienţilor cu tuberculoză, să identifice tipuri de ajutoare sociale de care să beneficieze toţi pacienţii din comunitate, adaptate pentru nevoile fiecăruia, să colaboreze cu medicii de familie din localitate, să deruleze sesiuni de informare în comunitate cu participarea unui medic pneumolog.