Servicii de asistență comunitară integrată pentru tuberculoză în România
În România, tuberculoza nu mai este, din păcate, o poveste de când erau părinţii nostri tineri. Este o reală problemă de sănătate publică ce ne plasează pe locul I în Uniunea Europeană ca număr de cazuri noi în fiecare an. Aproape 13.000 de oameni s-au îmbolnăvit anul trecut de tuberculoză, din care 600 au fost copii.
Progrese în limitarea efectelor bolii asupra populaţiei au existat, în mod constant, în ultimii 15 ani. Din bugetul public, dar mai ales din bugetele proiectelor cu finanţare international, au fost asigurate medicamente şi s-a îmbunătăţit infrastructura laboratoarelor de bacteriologie. În ceea ce priveşte, însă, suportul acordat în comunitate pacientului şi familiei acestuia, nevoia de dezvoltare şi îmbunătăţire a serviciilor este evidentă.
Raportul „Servicii de asistență comunitară integrată pentru tuberculoză în România”, elaborat de Jonathan Stillo (Universitatea de Stat Wayne) și Nonna Turusbekova (TBC Consult), arată cât de importante sunt serviciile medicale, sociale şi psihologice atunci când sunt acordate concomitent şi într-un mod profesionist persanelor afectate de tuberculoză.
Documentul se adresează în primul rând factorilor de decizie şi prezintă câteva recomandări ce pot contribui la scăderea impactului tuberculozei şi a costurilor pe termen lung:
- Includerea în pachetul minim de servicii de sănătate de bază a tratamentului integrat asigurat în comunitate și serviciile de suport pentru pacienţii cu TBC;
- Colaborarea Programului Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei și aactorilor-cheie din societatea civilă cu Ministerul Sănătății (MS) și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) pentru dezvoltarea unui buget previzibil pe mai mulți ani pentru a asigura sustenabilitatea acestor servicii.
- Folosirea modelului „cascadei de ingrijire“. Ar trebui să fie întotdeauna clar cine este responsabil pentru tratamentul și asistența unei persoane cu TBC din momentul în care aceasta este diagnosticată până când este tratată cu succes.
Cu alte cuvinte, pacientul nu trebuie redus la boala de care suferă ci trebuie privit ca o persoană complex, cu nevoi sociale, psihologice, educaţionale etc.
Raportul integral poate fi accesat aici.
